Un matematician la teatru

„Ce să caute matematicianul la teatru? Spectacol, ești tentat să spui, numai că și matematica e plină de spectacol, cu lumile stranii pe care le inventează. Atâta doar că ele nu pot fi văzute, auzite și atinse de toți, n-au însuflețirea unui joc pe scena de lemn unde se mișcă actori și lumini. De asta vine matematicianul la teatru: ca să se bucure, și elevat, și de-a dreptul, de joc.

Întors acasă, el încearcă să înțeleagă mai bine ce-a văzut, și atunci scrie cronici, cronici care nu prea seamănă cu celelalte din revistele de cultură. Dincolo de ce-i place sau displace lui Liviu Ornea, apar acolo mereu întrebări adresate omului de teatru: De ce-ai făcut cutare lucru? Ce sens are? Încotro te îndrepți? Dacă n-ar fi decât disciplina mentală de care te lovești în cronicile matematicianului, tot ar fi un câștig imens și rarisim pentru omul de teatru, dar Liviu Ornea are un gust sigur și o cultură care pot trezi invidia oricărui artist sau umanist de profesie.

Strânse în volum, efectul cronicilor e impresionant. Regizor, actor, scenograf, toate adunate laolaltă printr-un surprinzător (pentru cine nu l-a mai citit) talent literar, Liviu Ornea îți pune în față o sumedenie de spectacole. E ca și cum te-ar lua de mână și te-ar duce la teatru. Cartea lui Liviu Ornea e judecată pătrunzătoare și subtilă, e spectacol.” (Vlad Zografi, un fizician la teatru)